Exerciții aplicate pe poezia „Pe lângă plopii fără soț...”, clasa a X-a

După ce am citit, ascultat și discutat, vă propun niște exerciții structurate pe secvențe literare din poezia „Pe lângă plopii fără soț...”, de Mihai Eminescu. Odată cu rezolvarea completă a exercițiilor, veți obține un comentariu-analiză complet al poeziei :)

I.                   Secvența I – iubirea neînțeleasă

„Pe lângă plopii fără soţ
           Adesea am trecut;
Mă cunoşteau vecinii toţi -
         Tu nu m-ai cunoscut.

La geamul tău ce strălucea
         Privii atât de des;
O lume toată-nţelegea -
          Tu nu m-ai înţeles.”

Cerințe:

1.     Relevați care este opoziția principală regăsită în aceste versuri și arată care sunt mărcile ei.

2.     Comentați opoziția identificată.

3.     Identificați un motiv central și Explicați-i semnificația.

Secvența II – partea întâi – elogiul iubirii ideale

„De câte ori am aşteptat
       O şoaptă de răspuns!
O zi din viaţă să-mi fi dat,
        O zi mi-era de-ajuns;

O oră să fi fost amici,
        Să ne iubim cu dor,
S-ascult de glasul gurii mici
         O oră, şi să mor.

Dându-mi din ochiul tău senin
        O rază dinadins,
În calea timpilor ce vin
        O stea s-ar fi aprins”

Cerințe:

1.     Arătați care sunt mărcile temporale regăsite în strofele de mai sus.

2.     Explicați în ce constă valoarea pe care poetul o conferă clipei de iubire.

3.     Arătați semnificația folosirii verbelor la modul conjunctiv, timpul perfect ( „să (-mi) fi dat”, „să fi fost (amici)”).

Secvența II – partea a doua – elogiul iubitei

„Ai fi trăit în veci de veci
           Şi rânduri de vieţi,
Cu ale tale braţe reci
           Înmărmureai măreţ,

Un chip de-a pururi adorat
          Cum nu mai au perechi
Acele zâne ce străbat
           Din timpurile vechi.

Căci te iubeam cu ochi păgâni
            Şi plini de suferinţi,
Ce mi-i lăsară din bătrâni
           Părinţii din părinţi.”

Cerințe:

1.     Comentați semnificația folosirii verbului la modul condițional-optativ, în primul vers.

2.     Cum ar fi devenit femeia iubită, cui ar fi semănat ea dacă ar fi înțeles rostul iubirii?

Secvența a III-a – indiferența poetului

„Azi nici măcar îmi pare rău
       Că trec cu mult mai rar,
Că cu tristeţe capul tău
        Se-ntoarce în zadar,

Căci azi le semeni tuturor
         La umblet şi la port,
Şi te privesc nepăsător
         C-un rece ochi de mort.”

Cerințe:

1.     Explicați în ce mod se schimbă trăirile eului liric odată cu versurile din strofa a III-a.

2.     Explicați sensul versurilor „Și te privesc nepăsător/C-un rece ochi de mort.”, insistând asupra adjectivului „rece”.

Secvența a IV-a – imputarea eșecului

„Tu trebuia să te cuprinzi
         De acel farmec sfânt
Şi noaptea candelă s-aprinzi
          Iubirii pe pământ.”

Cerințe:

1.     Comentați reproșul pe care poetul îl adresează iubitei.

2.     La ce credeți că face referire poetul prin sintagma „farmec sfânt”? Comentați și ultimul vers al catrenului.