Studentfest, secțiune Literatură

Studentfest vă invită la un eveniment de lansare, din cadrul secțiunii de literatură.

Portofoliul de practică pedagogică

Planul de lecție - „Numeralul” - pentru clasa a 7-a, îl găsiți aici

Planul lecției „Descrierea subiectivă”, clasa a 7-a, îl găsiți aici.

Planul lecției „Pe lângă plopii fără soț”, de Mihai Eminescu, pentru clasa a 10-a, îl găsiți aici.

Planul lecției „Pastelul”, pentru clasa a 6-a, îl găsiți aici.

Exerciții aplicate pe poezia „Pe lângă plopii fără soț...”, clasa a X-a

După ce am citit, ascultat și discutat, vă propun niște exerciții structurate pe secvențe literare din poezia „Pe lângă plopii fără soț...”, de Mihai Eminescu. Odată cu rezolvarea completă a exercițiilor, veți obține un comentariu-analiză complet al poeziei :)

I.                   Secvența I – iubirea neînțeleasă

„Pe lângă plopii fără soţ
           Adesea am trecut;
Mă cunoşteau vecinii toţi -
         Tu nu m-ai cunoscut.

La geamul tău ce strălucea
         Privii atât de des;
O lume toată-nţelegea -
          Tu nu m-ai înţeles.”

Cerințe:

1.     Relevați care este opoziția principală regăsită în aceste versuri și arată care sunt mărcile ei.

2.     Comentați opoziția identificată.

3.     Identificați un motiv central și Explicați-i semnificația.

Secvența II – partea întâi – elogiul iubirii ideale

„De câte ori am aşteptat
       O şoaptă de răspuns!
O zi din viaţă să-mi fi dat,
        O zi mi-era de-ajuns;

O oră să fi fost amici,
        Să ne iubim cu dor,
S-ascult de glasul gurii mici
         O oră, şi să mor.

Dându-mi din ochiul tău senin
        O rază dinadins,
În calea timpilor ce vin
        O stea s-ar fi aprins”

Cerințe:

1.     Arătați care sunt mărcile temporale regăsite în strofele de mai sus.

2.     Explicați în ce constă valoarea pe care poetul o conferă clipei de iubire.

3.     Arătați semnificația folosirii verbelor la modul conjunctiv, timpul perfect ( „să (-mi) fi dat”, „să fi fost (amici)”).

Secvența II – partea a doua – elogiul iubitei

„Ai fi trăit în veci de veci
           Şi rânduri de vieţi,
Cu ale tale braţe reci
           Înmărmureai măreţ,

Un chip de-a pururi adorat
          Cum nu mai au perechi
Acele zâne ce străbat
           Din timpurile vechi.

Căci te iubeam cu ochi păgâni
            Şi plini de suferinţi,
Ce mi-i lăsară din bătrâni
           Părinţii din părinţi.”

Cerințe:

1.     Comentați semnificația folosirii verbului la modul condițional-optativ, în primul vers.

2.     Cum ar fi devenit femeia iubită, cui ar fi semănat ea dacă ar fi înțeles rostul iubirii?

Secvența a III-a – indiferența poetului

„Azi nici măcar îmi pare rău
       Că trec cu mult mai rar,
Că cu tristeţe capul tău
        Se-ntoarce în zadar,

Căci azi le semeni tuturor
         La umblet şi la port,
Şi te privesc nepăsător
         C-un rece ochi de mort.”

Cerințe:

1.     Explicați în ce mod se schimbă trăirile eului liric odată cu versurile din strofa a III-a.

2.     Explicați sensul versurilor „Și te privesc nepăsător/C-un rece ochi de mort.”, insistând asupra adjectivului „rece”.

Secvența a IV-a – imputarea eșecului

„Tu trebuia să te cuprinzi
         De acel farmec sfânt
Şi noaptea candelă s-aprinzi
          Iubirii pe pământ.”

Cerințe:

1.     Comentați reproșul pe care poetul îl adresează iubitei.

2.     La ce credeți că face referire poetul prin sintagma „farmec sfânt”? Comentați și ultimul vers al catrenului.

„Pe lângă plopii fără soț...”, de Mihai Eminescu

Pe lânga plopii fara sot Adesea am trecut; Ma cunosteau vecinii totii Tu nu m-ai cunoscut. La geamul tau ce stralucea Privii atât de des; O lume toata-ntelegea Tu nu m-ai înteles. De câte ori am asteptat O soapta de raspuns! O zi din viata sa-mi fi dat, O zi mi-era de-ajuns; O ora sa fi fost amici, Sa ne iubim cu dor, S-ascult de glasul gurii mici, O ora, si sa mor. Dându-mi din ochiul tau senin O raza dinadins, In calea timpilor ce vin O stea s-ar fi aprins; Ai fi trait în veci de veci Si rânduri de vieti, Cu ale tale brate reci Inmarmureai maret,

Un chip de-a pururi adorat Cum nu mai au perechi Acele zâne ce strabat Din timpurile vechi. Caci te iubeam cu ochi pagâni Si plini de suferinti, Ce mi-i lasara din batrâni Parintii din parinti. Azi nici macar îmi pare rau Ca trec cu mult mai rar, Ca cu tristeta capul tau Se-ntoarce în zadar, Caci azi le semeni tuturor La umblet si la port, Si te privesc nepasator C-un rece ochi de mort. Tu trebuia sa te cuprinzi De acel farmec stânt, Si noaptea candela s-aprinzi Iubirii pe pamânt. (1883, 28 august / 9 septembrie)

Descrierea subiectivă

Astăzi vă propunem o fișă de lucru cu privire la descrierea subiectivă:

FIȘĂ DE LUCRU

1.      Citește cu atenție textul și răspunde întrebărilor de mai jos:

„Venea un vânt aspru, care frigea obrazurile ca un brici rău ascuțit. Cu el se năpustiră și valurile de zăpadă măruntă. Câteodată se întuneca lumea în marile vârtejuri albăstrii, care suiau omătul de pe pământ înapoi spre nouri. Pe crestele dealurilor năvăleau talazuri uriașe, se înlănțuiau în răsfrângeri tremurătoare ca o stropire de spumă, apoi se rostogoleau într-o cernere viforoasă în văi.”

                                                                                                  (Mihail Sadoveanu)

a)      Ce colț din natură este evocat?

b)      Ce figuri de stil poți identifica?

c)      Ce sentiment îți transmite descrierea?

d)     Ce fel de descriere e cea din fragmentul dat, subiectivă sau obiectivă?

2.      Care sunt diferențele pe care le observi în cele două fragmente care descriu Castelul Peleș? Cum e prima descriere față de cealaltă?

„Castelul Peleş, reşedinţa de vară a primului cuplu regal al României, regele Carol I (1866-1914) şi regina Elisabeta, a fost construit între 1873 și 1914, la dorința suveranului, după planurile arhitecților Johannes Schultz şi Karel Liman. Edificiul a fost decorat de celebrii creatori, J. D. Heymann din Hamburg, August Bembé din Mainz și Bernhard Ludwig din Viena. Castelul Peleș este considerat cel mai important ansamblu arhitectonic de tip istorist din România, având caracter de unicat și  prin valoarea sa istorică şi artistică, rămâne unul dintre cele mai importante şi frumoase monumente din Europa.”

                                                      (Site-ul web al Muzeului Național Peleș, www.peles.ro)

„Castelul Peleș, reședința de vară a Unchiului, era o clădire măreață, prea falnică pentru o locuință de vară. Ca și palatul din București, castelul Peleș avea ceva din însușirile unei cuști. În dragostea lui pentru stilul altdeutsch, stil atât de iubit în țara lui natală, regale Carol încărcase cu prea multe ornamente reședința lui regală, pusese peste tot vitralii în culori întunecate, care te opreau să privești natura de afară; fiece colt era greoi sculptat, greoi drapat, greoi tapetat (…) Înfățișarea întregului era bogată, măreață și impunătoare, dar treptele întunecoase, geamurile străvezii, draperiile sumbre, ca și la București, nu răspândeau în jurul lor veselie.”

                                                      (Maria, Regina României – Povestea vieții mele, vol. 2)