FIȘĂ
DE LUCRU
1.
Citește
cu atenție textul și răspunde
întrebărilor de mai jos:
„Venea un vânt aspru, care frigea obrazurile ca un brici
rău ascuțit. Cu el se năpustiră și valurile de zăpadă măruntă. Câteodată se
întuneca lumea în marile vârtejuri albăstrii, care suiau omătul de pe pământ
înapoi spre nouri. Pe crestele dealurilor năvăleau talazuri uriașe, se
înlănțuiau în răsfrângeri tremurătoare ca o stropire de spumă, apoi se
rostogoleau într-o cernere viforoasă în văi.”
(Mihail
Sadoveanu)
a)
Ce colț
din natură este evocat?
b)
Ce
figuri de stil poți identifica?
c)
Ce
sentiment îți transmite descrierea?
d)
Ce
fel de descriere e cea din fragmentul dat, subiectivă sau obiectivă?
2.
Care
sunt diferențele pe care le observi în cele două fragmente care descriu Castelul
Peleș? Cum e prima descriere față de cealaltă?
„Castelul Peleş, reşedinţa de vară a primului cuplu regal al României,
regele Carol I (1866-1914) şi regina Elisabeta, a fost construit între 1873 și
1914, la dorința suveranului, după planurile arhitecților Johannes Schultz şi
Karel Liman. Edificiul a fost decorat de celebrii creatori, J. D. Heymann din
Hamburg, August Bembé din Mainz și Bernhard Ludwig din Viena. Castelul Peleș
este considerat cel mai important ansamblu arhitectonic de tip istorist din
România, având caracter de unicat și
prin valoarea sa istorică şi artistică, rămâne unul dintre cele mai
importante şi frumoase monumente din Europa.”
(Site-ul
web al Muzeului Național Peleș, www.peles.ro)
„Castelul Peleș, reședința de vară a Unchiului, era o clădire măreață, prea
falnică pentru o locuință de vară. Ca și palatul din București, castelul Peleș
avea ceva din însușirile unei cuști. În dragostea lui pentru stilul altdeutsch, stil atât de iubit în țara
lui natală, regale Carol încărcase cu prea multe ornamente reședința lui
regală, pusese peste tot vitralii în culori întunecate, care te opreau să
privești natura de afară; fiece colt era greoi sculptat, greoi drapat, greoi
tapetat (…) Înfățișarea întregului era bogată, măreață și impunătoare, dar
treptele întunecoase, geamurile străvezii, draperiile sumbre, ca și la
București, nu răspândeau în jurul lor veselie.”
(Maria,
Regina României – Povestea vieții mele,
vol. 2)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu