Structura operei epice

Înainte de discuția despre romanul „Baltagul”, de Mihail Sadoveanu, discuție pe care clasa a VIII-a o va avea săptămâna viitoare în cadrul orelor de limbă și literatură română, este necesar să ne amintim câte ceva despre opera epică și structura ei.



Genul epic cuprinde operele literare în care ideile și sentimentele autorului sunt transmise indirect, prin intermediul acțiunii și al personajelor. Genului epic îi corespunde, ca mod de expunere, narațiunea.


În general, operele epice sunt structurate după momentele subiectului:

• Expozițiunea (fixează spațiul, timpul, unele personaje și împrejurările conflictului)
• Intriga (momentul în care se declanșează conflictul între personajele narațiunii)
• Desfășurarea acțiunii (prezintă întâmplările cronologic)
• Punctul culminant (momentul cel mai tensionat al conflictului)
• Deznodământul (momentul rezolvării conflictului)

În unele cazuri, intriga poate fi plasată înaintea expozițiunii.
Există și termeni noi pentru structura genului epic:

• Situația inițială (momentul actual)
• Evenimentul care schimbă situația inițială
• Desfășurarea acțiunii (la fel ca și termenul vechi)
• Depășirea situației dificile sau punctul de maximă tensiune
• Situația finală (momentul final)

Pentru o discuție preliminară, să ne gândim care ar fi momentele subiectului în romanul „Baltagul”.